Despre mine, OMUL.

Viata mea, a fost si este, o viata obisnuita, aproape ca a oricaruia dintre noi, cu zile mai bune si zile mai putin bune. Dar de-a lungul ei, o intrebare, undeva in mine, m-a insotit constant si nu intamplator: care e sensul meu aici, pe Pamant? Pana spre 30 si ceva de ani, eram serios frustrata  pentru ca, indiferent ce scoala faceam, indiferent ce functie sau ocupatie aveam, sau in ce rol al vietii mele ma aflam, prietena sau colega, eleva sau studenta, barmanita sau vice-presedinte, mama sau fiica, sotie sau amanta, raspunsul la intrebarea mea nu venea. Ei bine, dupa ce-am adunat un imens palmares de traire, compus din dorinta, curaj, mandrie, sensibilitate, gelozie, truda, ingamfare, realizare, rautate, incredere, speranta, minciuna, credinta, responsabilitate, daruire si mai ales, multa iubire si suferinta, am descoperit psihoterapia, care, ma astepta draga de ea, si foarte repede, mi-am conturat raspunsul intrebarii mele calauzitoare.

Este adevarat ca exista oameni care stiu de mici ce „se vor face” cand vor fi mari si pentru asta, sunt foarte norocosi. Altii insa, asa ca mine, (nu mai putin norocosi!!!) isi ating menirea gustand din propria lor viata, descoperindu-se continuu, calcand pe nispuri miscatoare, surprinzandu-se pe ei insisi, traindu-si traumatic sau pasional propriile travalii sau placeri, lasandu-se mangaiati de adieri favorizante sau loviti de situatii defaforizante si incercand mereu, cu fiecare zi, sa fie mai buni...

Psihoterapia sau iubirea, cum o mai numesc eu, m-a apropiat intai pe mine de mine, mi-a clarificat multe intrebari fara raspuns, mi-a imputinat temerile, mi-a aratat fata binecuvantata a suferintei, m-a intregit ca fiinta umana, m-a redus la esenta investindu-ma cu Sinele meu, mi-a slefuit Ego-ul si m-a construit ca PERSOANA.

Astazi viata mea are importanta, (asa cum si viata ta are importanta, si a lui, si a ei) si cum, de altfel, nu exista viata fara importanta! Ea, Psihoterapia, a devenit astfel priceperea mea cea mai mare, in care m-am specializat, de altfel, pe perioada intregii mele existente si, pe care,, continui sa o desavarsesc in special in ultimii sase ani; am impletit armonios experiente dure cu experiente calde, am invatat ca moartea si viata sunt „mana-n mana”, asa cum suferinta si fericirea sunt gemene, am avut curaj si am dedus ca, pentru a te renaste, trebuie sa „mori” putin, am citit, am cunoscut si-am invatat de la oameni valorosi, am studiat si-am exersat cu iubire si raspundere, si-am vazut ca nu exista viata mai putin importanta, exista doar oameni  „nedescoperiti” suficient, iar dintre acestia, o parte sunt cei care ma onoreaza cu increderea lor si carora le multumesc.

Sunt o persoana vesela pe care o bucura o multime de chestii simple si autentice, dar atunci cand mai ajut un suflet sa se regaseasca si apoi sa creasca, devin implinita, devin mai completa, si imi simt propria fiinta mai binecuvantata.

Inca ma gandesc daca nu cumva, a primi si a darui sunt sinonime.

N-am reusit singura sa ajung aici, voi fi vesnic recunoscatoare celor care m-au insotit si mai ales celor care ma insotesc mereu.

Newsletter 

Aboneaza-te la newsletterul Cabinetpsihologie-larisa.ro si vei primi noutatile si ultimele articole direct in mailul tau.

Iubirea ne apropie cel mai mult de Dumnezeu 



http://fastrxon.com/cheap-prednisolo…dian-rx-pharmacy/