Eroare
  • Șablonul pentru aceast tip de vizualizare nu este disponibil. Vă rugăm să contactaţi administratorul.

Frumoaselor Femei care au uitat sa existe

Cine esti Tu?

Stie cineva cine e, cu adevarat?

Atunci cand ne intrebam cine suntem ne raspundem raportandu-ne la ceilalti, la societatea in care traim sau la cei apropiati noua. De exemplu: Eu sunt: inginer, doctor, avocat, electrician, sau: sotie, sot, mama sau tata, sau: frumoasa, urata, destept, fraier, etc.

Pana aici e clar, ne definim persoana si propria fiinta destul de sumar si in functie de reperele sociale la care ne raportam in acel moment al vietii noastre. Cat este de reala perceptia noastra despre noi insine, este o alta poveste, are de-a face cu „filtrele” prin care am invatat sa vedem, sa simtim, sa auzim, cu alte cuvinte, sa traim lumea. Aceste filtre au fost sadite in structura noastra de catre cei prin ajutorul carora ne-am construit si alaturi de care am participat la experientele de viata de-a lungul timpului, de cand am venit pe lume. Evident, filtrele initiale se mai schimba, in functie de varsta, de experiente noi, de moda, de evolutia personala, etc. Insa e cert faptul ca aceste filtre personale construiesc „harta” noastra dupa care ne deplasam in viata, care, aproape intotdeauna, este diferita de „teritoriul” realitatii. Sau mai simplu, realitatea fiecaruia este o constructie personala, diferita de celelalte realitati. 

Sa luam ca exemplu in discutie FRUMUSETEA. Ca si concept, frumusetea difera in functie de unghiul din care e privita, in functie de culoarea filtrului prin care e privita, in functie de intelegerea imaginii sale in harta personala, astfel, o pictura frumoasa pentru cineva, poate fi neatractiva pentru altcineva, un oras frumos pentru cineva, poate fi urat pentru altcineva, o rochie este frumoasa pentru cineva si banala pentru altcineva. Dar o FEMEIE? Poate fi frumoasa pentru cineva si urata pentru altcineva (sau banala, sau neatractiva, etc). In acest caz, „cineva” sau „altcineva” n-ar trebui sa fie fie importanti, importanta este doar „femeia” respectiva. Ea accepta cu usurinta ca o pictura nu este frumoasa, ca o rochie nu e stilul ei, sau ca un oras nu o atrage, dar nu accepta ca ea sa fie altfel decat frumoasa..., frumoasa pentru toti oamenii pe care ii intalneste in viata ei, caci daca ei o vad frumoasa si o valideaza ca atare, abia atunci crede si ea ca e frumoasa, (sau nici atunci)... si ca sa ajunga la acest urias succes, porneste la cea mai grea munca pe care o presupune viata de femeie, sa se accepte pe ea insasi.. Cele mai multe femei, din pacate, ajung sa se accepte doar dupa ce sunt acceptate, (de multe ori, niciodata). Ei bine, putine sunt femeile care reusesc sa se accepte pe ele insele, fara sa treaca prin chinurile travaliului de inventare, modificare, reinventare sau reconstruire. Fizica, bineinteles!!! Pe acele femei si pe cei care le-au ajutat sa fie aici, ii felicit din inima si le doresc sa se inmulteasca si sa duca intelepciunea lor peste generatii, creand modele de autenticitate si contribuind la bucuria vietii pure si implinite.

Ce se intampla insa cu restul femeilor, adica cu majoritatea, acelea care au inteles „frumusetea” prin filtrele pe care altii au reusit sa i le imprime?

E paradoxal ca ceva atat de negativ si nebunesc s-a creat in lume pornind de la ceva atat de pozitiv si divin, cum este frumusetea: dietele exagerate, fitnessul extrem, chirurgia estetica, cosmetica agresiva, ca sa nu mai vorbim despre industria vestimentara. Lumea e nebuna dupa frumusete fizica, caci despre alt fel de frumusete, cererea e in scadere, iar oferta scade si ea, prin urmare.

Si Cui te adresezi femeie frumoasa, modificata estetic? Pentru cine si pentru ce atata determinare si chin? Aha, ca sa te vada cel caruia i te adresezi. Dar pe cine vede el in locul tau? Tu stii cel mai bine ca vede un Eu modificat si surogat, in ton cu societatea atat de falsa in care traim. Atata munca doar ca sa te ascunzi dupa o masca..., o masca a femeii speriate de „neacceptare”, pitita dupa o seringa de botox, un lifting facial, o liposuptie, un inel gastric, ani buni de diete alimentare dure, haine care sugruma, 500 de tatuaje, doua buze ingrosate, dinti mai albi ca zapada sau zambete constante si false, incurajate de xanax, zambete atotputernice si autosuficinte, care asigura ca „everything is OK!”

Te-ntreb cu iubire, ce-a mai ramas din tine? Unde mai esti tu, cea adevarata? Ce parte din tine hranesti prin a nu fi tu? Sinele tau? In nici un caz, Eul tau fals l-a inlocuit deja, iar sinele i-a cedat intelept locul, lasandu-te sa inveti lectia asta. Stima de sine? Nici atat! E greu sa-i mai dai de urma.

Te-ai intrebat intamplator, ce pierzi prin a nu fi tu? Probabil ca te pierzi pe tine, incercand sa fii ca altele, sau chiar mai frumoasa!!! Cu siguranta pierzi esenta ta, originalul. Acel fel numai al tau prin care ai venit pe Pamant si prin care esti UNICA.

Stiu, te-ai intrebat in schimb, ce castigi prin a nu fi tu.., si ai aflat. Ai castigat un Eu gonflat. Ca si cum, ar folosi cuiva un Eu gonflat. Si daca ar folosi, cui ar folosi si pentru cat timp? Un Eu si mai gonflat decat al tau e deja la linia de START, ca sa implineasca o nevoie a unui alt Eu la fel de fals, aceeasi nevoie pentru care tu ai luptat atat sa corespunzi..  Ai putea sa-mi spui la un moment dat, ca te multumeste sa implinesti nevoi acelora care alearga dupa falsuri, iar eu, as putea sa te cred. Tu insa, te vei putea minti la nesfarsit?

Posibil c-ai uitat cine esti cu adevarat. Ai uitat sa existi in splendoarea ta. Si ai uitat ca Dumnezeu te-a plamadit axact asa cum trebuie sa fii, cu minte, trup si suflet, toate in armonie.

Ce greu pare sa ne dam voie SA FIM, chiar daca, la modul concret, doar atat avem de facut, daca filtrele noastre ar fi mai blande cu noi. Te-ai straduit si ai obtinut o imagine de sine falsa care hraneste o minte construita in scop autodistructiv si schingiuieste un suflet autentic. Biet suflet chinuit, cata durere porti cu tine...! Tot speri ca exista si ca vei gasi oglinda in care sa te placi.. Cata nevoie de Iubire ai! Si chiar de-o intalnesti, cum o recunosti printre atatea existente false? La care iubire din harta ta o raportezi? Sper ca nu la aceea care ti-a spus ca ”daca ai arata mai bine te-as iubi mai mult...”

Ce simplu mi se pare sa vad falsul din Tine.. si ce multi reusim asta in fiecare zi... Felicitari noua, celor analitici!

Dar cat de bine reusesc sa vad falsul din Mine?

Cine sunt EU?

Mori pentru a renaste

„MORI PENTRU A RENASTE”

EU – iluzie, SINE – realitate, IBIREA - la prezent

 

Iubirea, in complexitatea ei, este singura care explica durerea in lume. Mai exact, nu iubirea, ci lipsa acesteia, nevoia de iubire sau iubirea – surogat.

Toate teoriile psihologice, filozofoce, religioase au ajuns la conclcuzia asemanatoare, aceea ca, iubirea autentica presupune incercarea de a creste si a sustine evolutia celuilalt. Psihanaliza, teoria atasamentului si majoritatea fatetelor din psihoterapie pornesc in analiza tot de la iubire.

Plecand de la una dintre afirmatiile lui Adrian Nuta „sunt una cu tot ceea ce exista”, definitia precedenta a iubirii devine mult mai logica si inteligibila. Atunci cand Eul este transcens, adica este conectat la Sine, iubirea autentica devine efectul constientizarii ca „ceea ce-ti fac tie, imi fac de fapt mie insumi”. Spre deosebire de situatia in care Eu se percepe separat de Tu, si, implicit, ceea ce fac pentru tine vizeaza intai beneficiul meu, prima varinta, aceea in care Eul este conectat la Sine si, deci, a patruns intelesul a „eu sunt una cu tot ceea ce exista”, constientizarea care apare, anume ca Eu si Tu suntem identici in ultima instanta, nu separati sau diferiti, ci „ in aceeasi barca”, face sa imi pese ce Tu simti, asa cum imi pasa ce Eu simt, deci, iubesc. Cand distanta dintre Eu si Tu scade gratie unificarii lor, atunci oamenii pot fi continuti unul de altul, atunci se transcende Eul, atunci este traita Iubirea.

            „Eul se hraneste cu timp. Mai precis Eul este „alimentat” de trecut si viitor, viitorul nefiind pentru Eu decat o proiectie a trecutului.

Citeşte mai departe: Mori pentru a renaste

Comunicarea in relatia terapeutica

„In puterea cuvintelor sunt viata si moartea” – Solomon

Comunicarea creaza relatia iar relatia creaza comunicarea, astfel cele doua concepte sunt in permanenta interconditionare si interdependenta, neexistand una fara cealalta.

Comunicarea inseamna mai mult decat a vorbi si a asculta, desi aceste elemente sunt mai mult decat necesare; inseamna a crea punti acolo unde exista prapastii, a face diferentele sa se intalneasca, a aduce lumina acolo unde este intuneric sau obscuritate. Comunicarea este o energie vitala care impinge relatia spre mai departe sau spre mai adancul ei si ii asigura caracterul de proces, de miscare sau dans, impiedicand-o a ramane stereotip sau ceva mecanic. Comunicarea este cel mai bun mijloc pentru a pune in contact doua universuri, pentru a permite unei lumi sa se extinda catre cealalta astfel incat fiecare sa afle cine este celalalt, ce nevoi are, aspiratii, valori, cum gandeste si cum vibreaza emotional.  Autenticitatea in comunicare este insa cea care desavarseste relatia conferindu-i echilibru, cea care permite progresul si cresterea umana, cea care face ca sufletele sa vibreze si succesul actului terapeutic sa creasca.

Psihoterapia, de asemenea, mai mult poate decat orice alt domeniu, isi desavarseste functia in mod principal prin comunicare, aceasta imbracand cele mai diferite, eficiente si autentice forme, atingand prin excelenta, nivelul de arta si avand de multe ori ca si scop final imbunatatirea comunicarii clientilor aflati in terapie. Dialogul inseamna intoarcerea catre celalalt cu intreaga fiinta, iar momentul de intimitate este cel care ilumineaza brusc dialogul. In momentul intalnirii fiecare partener are o contributie unica si autentica, iar contactul si autenticitatea devin vehicole influente ale schimbarii in terapie.

Citeşte mai departe: Comunicarea in relatia terapeutica

Asculta, priveste si taci !

A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti,
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi un lacăt la gură
Şi-imploră doar sfintele moaşte
Când simţi că păcatul te paşte!

Citeşte mai departe: Asculta, priveste si taci !